marți, 5 iulie 2011
a ne hrani cu rautate
A devenit un ideal in ne hrani cu rautate,a ne trata senzatiile cu lacrimile celor pe care ii ranim,a savura neputinta celui de langa noi de a lua atitudine sau a ne da replica.Traim doar cand suntem meschini ,cand zdrobim inimi si trairi,cand incatusam zambete ,cand defrisam sentimente.Avem dorinta doar de a ne catara cu bocancii noroiului din sufletul nostru pe gandurile curate si inocente ale oamenilor pe care ii zdrobim cu nonsalanta.Oamenii buni ne repugna,sunt scursuri de care doar ne folosim in a ne atinge scopurile,inutili prin simpla prezenta a caracterului in viata lor.Paradoxal noi suntem oamenii viitorului fara o bruma de umanitate,fara perspectiva gandului bun sau a compasiunii,paradoxal pentru noi a creat Dumnezeu lumea aceasta minunata pe care cu egoism o distrugem.Cand "vine "in loc de "vin" si "sunt "in loc de "este"au devenit oamenii zilelor noastre atunci ne intrebam de ce resursele acestui pamant nu ne ajung?Ne hranim doar cu rautate si ar trebui sa ne fie de ajuns.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Paradoxal :suntem buni doar in minciuna si rautate ,lucru care ne reprezinta de fel ce cu totii debordam de el.In cauza suntem mizeri si slaBI SI NU AVEM AXUL VERTEBRAL DE A FI BUNI.bUNATATEA ESTE INASCUTA E PARTE DIN NOI DAR CAUZA DEVIERI ESTE MABDRIA,ORGOLIUL SI PROSTIA DE A NE CREDE GROZAVI.
RăspundețiȘtergereIubirea timpului tacut pierdut in speranta visurilor noi,credinta intr-un nou balans inceput in bucuria vieti tale,renasterea din timpuri vechi araucan.Printesa gandurilor mele cazute in lacrimile visurilor noi.Iubesc lacrimile si patimile noi pe care le cazi usor in amurgul durerilor tale.Te iubesc .
RăspundețiȘtergere