a ne hrani cu rautate

A devenit un ideal in  ne hrani cu rautate,a ne trata senzatiile cu lacrimile celor pe care ii ranim,a savura neputinta celui de langa noi de a lua atitudine sau a ne da replica.Traim doar cand suntem meschini ,cand zdrobim inimi si trairi,cand incatusam zambete ,cand defrisam sentimente.Avem dorinta doar de a ne catara cu bocancii noroiului din sufletul nostru pe gandurile curate si inocente ale oamenilor pe care ii zdrobim cu nonsalanta.Oamenii buni ne repugna,sunt scursuri de care doar ne folosim in a ne atinge scopurile,inutili prin simpla prezenta a caracterului in viata lor.Paradoxal noi suntem oamenii viitorului fara o bruma de umanitate,fara perspectiva gandului bun sau a compasiunii,paradoxal pentru noi a creat Dumnezeu lumea aceasta minunata pe care cu egoism o distrugem.Cand "vine "in loc de "vin" si "sunt "in loc de "este"au devenit oamenii zilelor noastre atunci ne intrebam de ce resursele acestui pamant nu ne ajung?Ne hranim doar cu rautate si ar trebui sa ne fie de ajuns.

despre bacalaureat 2011

Uimire?Dezamagire?Intrebari?Nu e cazul.Traim vremuri tulburi in care valoarea si cultura nu sunt importante,nu sunt acceptate,nu sunt normale.Traim vremurile fustitelor de o palma,a buzelor siliconate,a sanilor pocnind de implanturi,a cluburilor de fite,a strazilor de fite,a cafenelelor de fite,a barbatilor cu cont in banca dar fara carte de munca,a femeilor intretinute dar fara niciun sambure de sentiment in sange.Traim vremuri minunate ar zice unii si fara de speranta ar zice altii.Raportat la ce mai stiu si ce mai citesc copiii zilelor noastre bacalaureatul de anul acesta ne-a demonstrat cu prisosinta cat de profunda e degradarea sociala a copiilor nostri si a parintilor lor,copiii care percep ca a avea carte nu mai e garantia lui "a avea parte"si parintii a caror slujbe istovitoare si prost platite nu le mai dau ragazul de asi examina odraslele si cunostintele acumulate de acestia.Traim vremurile in care fetele nu mai ies la un suc decat daca baiatul are maserati ,iar baietii nu le mai scot in oras decat pentru o partida de sex ciufulita prin moteluri imbacsite si insalubre.
Nu ne mai mira nimic pentru ca ne adaptam din mers si acceptam cu resemnare tot raul si jegul care vine peste noi.Suntem o societate corigenta care joaca la ruleta sansa propriilor copii fara a se simti datoare sa dea explicatii,sa faca schimbari radicale si sa hotarasca odata pentru totdeauna ca murdaria in care ne scaldam nu ne e propice.Am cazut cu totii bacul anul acesta iar la anul ...?

crisahey

Despre prietenie se pot povesti multe  lucruri, adevarate,inventate,copiate sau inspirate din realitatile adiacente noua dar macar pentru o data in viata am simtit cu totii ca pentru o clipa ne putem gandi cu drag la o persoana care a insemnat sau inca mai inseamna mai mult decat tot universul inconjurator.Putini sunt insa fericitii care sa pastreze acele franturi de clipe pentru toata viata,putini sunt cei care se privesc si stiu ce gandesc cei din fata lor,ce doresc ,ce simt,ce traiesc,care termina frazele pe care cel ce le este prieten le incepe,care continua glumele sau incep nerostitele pareri.Cand intalnim asa ceva cu siguranta suntem prea prosti pentru a le pastra sau pretui,prea egoisti sau nepasatori.Cu siguranta si eu am fost la fel si inca voi mai fi dar despre momentul septembrie 2007 nu pot afirma acest lucru.Am cunoscut atunci o persoana pe care cu siguranta Dumnezeu mi-a trimis-o cand eram 100% sigura ca "oamenii"sunt din ce in ce mai rari,cand credeam ca ,caracterele nu sunt punctul forte al societatii bolnave in care ma taram .M-am inselat si de atunci exista in viata mea si exist in viata acestei persoane dragi care imi este doar PRIETENA.E mai mult decat am sperat vreodata si mai mult decat am visat ca se paote intampla dar cand stiu ca oameni ca ea mai exista realizez ca nu e totul pierdut.ITI MULTUMESC CA EXISTI CRISA DRAGA.

e la moda...

E la moda azi ca oricine stie sa ciupeasca un pic tastatura sa aiba adresa de mail,cont pe facebook,blog personal si Dumnezeu mai stie ce.Eu nu ma conformez automatismelor dar am din copilarie un obicei ciudat ,acela de a vorbi o groaza de lucruri cu mine si doar cu mine ,iar daca printr-un miracol mai scot si pe gura ce  gandesc lumea din jur ma priveste siderata.O fi bine ,o fi rau,nu m-a interesat niciodata dar am creat acest blog ca pe un sertar ascuns al gandurilor mele in ideea ca atunci cand vorbesc doar cu mine si mai scot si pe gura ,totul sa ramana la nivel de doar cu mine si in speta aici.
Am in mine acum un clocot al neputintei de a schimba ceva in jurul meu,de a merge inainte sau de a da pur si simplu inapoi.Sunt statica si uimita.Atat. Si trista uneori de neputinta de a mai trai in lumea copilariei  ,acea lume a sinceritatii debordante,a jocurilor fara ascunzis ,a merelor coapte in cuptor, a alergatului fara oboseala,a prieteniilor dezinteresate.....a....
Mi-e dor sa spun ce gandesc fara teama de a naste drame sau controverse,de a spune esti asa si pe dincolo stiind ca cel vizat de mine nu va fi suparat decat pana maine cand ne vom intalni din nou pe terenul de joaca.Ma oboseste lasitatea,perfidia,incultura,plinatatea de sine si lipsa de modestie,absenta celor 7 ani de acasa si bunul simt elementar,imi sterpezesc dintii cuvintele spuse de complezenta si doar pentru ca omul de langa mine e prea snob sa realizeze ca nu cuvintele mele il fac mare sau destept sau frumos sau intr-un fel anume.
Am o mie de asteptari de la mine si niciuna de la cei care ma inconjoara si asta e al naibii de trist.
Am putini prieteni si multi oameni" mari "langa mine si asta e bine,dar atunci de ce inca mai sunt trista?
Poate doar pentru ca e la moda.
Pe curand....