DESTIN

Sunt apatica de ceva vreme,si un pic isterica ,si un pic deprimata si un pic din de toate dar acum am inteles ca acest lucru e o reactie fireasca a corpului meu la starea de rau.Primesc mereu semnale cand ceva nu e in regula cu mine dar nu intotdeauna stiu sa le interpretez si pentru ca de vreo 5 luni nu ma mai simt bine in pielea mea am inceput sa-mi pun intrebari.Azi am aflat si raspunsuri sau poate doar informatiile de care aveam nevoie.Am facut un control de rutina pe care orice femeie ar trebui sa-l faca odata pe an si am aflat ca ceva nu e in regula cu mine ,ca in mine creste ceva inca nepericulos ,ca un anumit hormon a luat-o razna si ca trebuie sa-mi fac mai multe analize pentru a determina si cauza.Pana aflu insa rezultatele analizelor trebuie sa ma multumes cu ceea ce am aflat de pe net despre hormonul neprieten mie in ultimul timp si am aflat ca el e declansatorul starii de bine,de liniste si de fericire iar cand el nu se mai comporta firesc apar angoasele si raul.Nu sunt doar stresata sau poate sunt dar starea aceasta de rau care ma face sa fiu intr-un fel care mie nu-mi place ma debusoleaza ,ma ameteste ,imi taie elanul si imi estompeza initiativele .Poate ca biletul pentru dus nu e numai o dorinta e pana la urma si o necesitate.

bilet pentru dus

De mult timp ma macina gandul plecarii,nu stiu unde ,nu stiu cand dar stiu doar ca vreau sa plec.Zace in mine visceral aceasta dorinta de a pleca fara sa spun unde,fara a anunta pe nimeni pentru ca dorinta mea e ca nimeni sa nu ma mai gaseasca,ca viata mea sa reinceapa fara trecut in alte parti,ca prezentul sa-mi fie orizont si atat.Simt un val imens de durere pe care neputinta  de a o anihila ma face sa disper,sa urlu in interiorul meu,sa ma inund de lacrimi pe care nu le pot lasa sa iasa la suprafata.Doar Cleo si Kiwi si Coco vor fi tovarasii mei de drum.E cumplit sa simti zilnic cum ochii tai se umplu de lacrimi pe care sa nu le lasi sa erupa nu pentru ca nu ai vrea ci pentru ca stii ca aceasta situatie se va repeta la infinit si ca poate singura solutie ca ea sa nu se mai repete este doar disparitia ta din aceasta rutina enervant de repetitiva.E simplu sa te ridici si sa pleci ,dar nu e atat de simplu sa te intorci si sa nu mai privesti inapoi.Stiu ca voi lasa oameni si lucruri si fiinte care poate depind sau au nevoie de mine dar tot ce-mi doresc acum e sa plec.M a doare jalea din sufletul meu si desi stiu care e cauza acestei dureri nu vreau si nu pot sa spun care sunt motivele tristetii mele.Ma visez ,de fapt ma vad in gara luand primul tren spre restul vietii mele si ma intreb cat de repede ma va coplesi dorul de fosta mea viata.Nu acuz pe nimeni de nimic dar nefericirea mea se datoreaza modului diferit de a vedea lucrurile si de a trai momentele impreuna cu cei pe care eu /sau ei ma iubesc.Nu m-am gandit niciodata cum ar fi daca maine m-as trezi intr-o alta dimensiune si as trai o alta viata,nu asta imi doresc.Ceea ce imi doresc este sa-mi traiesc doar viata mea fara ca altii sa-mi dicteze cum sa o fac ,cand sa rad sau sa plang,daca sa fiu sincera sau falsa,daca sa ma bucur sau nu .Sunt intr-un moment de impas la fel ca femeia din biblie care trebuie sa decida daca accepta sa-i fie sau nu taiat copilul in doua.Poate sunt lasa ca nu aleg sa fiu cu nicicuna din parti dar cred ca e doar mai simplu si mai bine asa.Sa plec.Doar atat.Va fi doar greu sa nu privesc in urma,sa nu am amintiri si regrete.V a spun doar ca va iubesc pe toti fara discriminari si ierarhii ,pe toti la nivel maxim si fara resentimente.